Treisprezece ani de închisoare pentru soția lui Sánchez, cerute de organizația care a solicitat bani de la un oligarh al lui Putin

Cu șase zile înainte de pensionare, revenit din concediu, judecătorul de instrucție madrilen Juan Carlos Peinado a redactat luni ultima ordonanță din cariera sa: a trimis în judecată cu juriu popular pe Begoña Gómez, soția premierului spaniol Pedro Sánchez, precum și pe consilierea acesteia de la Moncloa, Cristina Álvarez. Acuzațiile sunt trafic de influență și gestiune frauduloasă. De doi ani, Parchetul repetă același lucru: nu există infracțiune. Închisoare cere un singur actor, cel care reprezintă acuzarea populară, Hazte Oír: treisprezece ani pentru Gómez, șase pentru consiliera ei. Și aici lucrurile devin cu adevărat interesante, pentru că Hazte Oír nu este pur și simplu o asociație civică catolică indignată. Organizația care ar vrea să vadă în spatele gratiilor soția premierului spaniol a cerut în 2013 bani pentru expansiunea sa internațională de la Konstantin Malofeev, oligarhul ortodox al lui Putin.

Cazul se bazează pe doi piloni. Primul este o catedră extraordinară la Universitatea Complutense din Madrid, la care Gómez a devenit co-directoare, deși nu are diplomă universitară, iar potrivit acuzării, faptul că este soția cui este a jucat un rol atât în înființarea catedrei, cât și în numirea ei. În același pilon se încadrează și cazul omului de afaceri Juan Carlos Barrabés: Gómez i-a scris o scrisoare de recomandare, iar compania acestuia a obținut ulterior contracte de stat, iar potrivit Tribunalului Provincial din Madrid există indicii că Gómez a practicat trafic de influență ca persoană fizică, atât în cazul înființării catedrei, cât și în interesul lui Barrabés.

Al doilea pilon este gestiunea frauduloasă. Suspiciunea este că Cristina Álvarez, plătită din fonduri publice de către cabinetul premierului, o ajuta de fapt pe Gómez în activitatea sa profesională privată, iar acuzarea include și soarta unui software dezvoltat pentru catedra respectivă. Álvarez este acuzată doar în această privință, ca complice.

La fel de elocvent este și ce a fost lăsat pe dinafară. În doi ani și jumătate, Peinado a încercat să impute lui Gómez cinci infracțiuni: trafic de influență, corupție în afaceri, gestiune frauduloasă, exercitarea neautorizată a unei profesii și deturnare de fonduri. Acuzația de exercitare neautorizată a unei profesii a fost retrasă de el însuși, iar corupția în afaceri și deturnarea de fonduri au fost înlăturate de Tribunalul Provincial. Judecătorul a formulat suspiciuni împotriva a șapte persoane în total, printre care și delegatul guvernului la Madrid, față de care instanța superioară nu a găsit nicio suspiciune. A inițiat și o anchetă privind ministrul justiției, Félix Bolaños, dar Curtea Supremă nu a găsit „nici un indiciu minim fundamentat”. De patru ori a încercat să lege și salvarea de stat a companiei aeriene Air Europa de soția premierului, și de patru ori a fost corectat.

Cât de solidă este acuzarea? Nu există un răspuns simplu, iar exact acest lucru face cazul delicat. Pe de o parte, Tribunalul Provincial din Madrid – care a corectat de nenumărate ori pe Peinado – a confirmat el însuși în iulie că există suficiente indicii pentru proces în privința a două infracțiuni. Pe de altă parte, nașterea și evoluția cazului sunt departe de a fi ireproșabile. Ancheta a început în aprilie 2024, în urma unei plângeri depuse de organizația de extremă dreapta Manos Limpias, și s-a bazat, potrivit propriilor recunoașteri, pe informații din presă. Sánchez s-a retras atunci timp de cinci zile și a analizat public posibilitatea demisiei; Peinado i-a confiscat mai apoi pașapoartele lui Gómez și Álvarez – decizie anulată rapid de instanța superioară –, iar într-una dintre ordonanțele sale a ajuns până acolo încât a afirmat că polițiștii care păzesc soția premierului ar putea chiar să o ajute să fugă, motiv pentru care un sindicat al poliției a depus plângere împotriva lui. În ordonanța de luni, a invocat din nou „regimuri absolutiste” și pe Fernando al VII-lea, a citat martori atât în weekend, cât și în Miercurea Mare, s-a deplasat personal la Moncloa pentru a-l audia pe premier, iar un an mai târziu l-a audiat și pe ministrul Bolaños.

Poziția Parchetului a rămas neschimbată de la început: nu s-a comis nicio infracțiune, se solicită achitarea. Apărarea cere același lucru. Data procesului va fi stabilită de Tribunalul Provincial din Madrid, procesul durând de obicei între patru și opt luni. Decizia va fi luată de un juriu format din nouă cetățeni selectați prin tragere la sorți, iar sentința va fi pronunțată de judecătorul care conduce procesul.

Cine cere treisprezece ani?

Sistemul juridic spaniol cunoaște instituția acuzării populare: orice persoană, asociație sau partid se poate alătura ca acuzator într-un proces penal, chiar dacă nu este parte vătămată. Acest instrument a fost creat ca mijloc de control democratic, dar în practică a devenit una dintre cele mai ieftine arme ale războiului politic. În cazul Gómez au apărut mai mulți astfel de acuzatori, dar închisoare cere doar acuzarea populară condusă de Hazte Oír.

Hazte Oír a fost fondată în 2001 de avocatul Ignacio Arsuaga și a devenit cunoscută prin campanii anti-avort și anti-drepturi ale persoanelor LGBT. În 2013, a înființat la Madrid platforma sa internațională, CitizenGO, care organizează petiții în întreaga lume în numele modelului tradițional de familie. În consiliul director al CitizenGO a stat ani de zile Alexei Komov, reprezentantul în Rusia al rețelei americane ultraconservatoare World Congress of Families – și, mai important, omul de încredere al lui Konstantin Malofeev. Malofeev nu este un om de afaceri oarecare: „oligarhul ortodox” se află pe lista sancțiunilor din 2014, întrucât guvernele occidentale îl consideră finanțatorul separatiștilor din estul Ucrainei. Redactorul-șef al canalului său de televiziune, Tsargrad, a fost Aleksandr Dughin, numit și „Rasputinul lui Putin”. Komov a lucrat la Fundația Sfântul Vasile cel Mare a lui Malofeev și a coordonat proiecte politice finanțate din banii oligarhului. În decembrie 2024, autoritățile americane l-au inculpat pentru conspirație și încălcarea sancțiunilor, pentru că l-a ajutat pe Malofeev.

Legătura nu este un zvon, ci un document. În 2021, WikiLeaks a publicat, sub titlul „The Intolerance Network”, peste 17.000 de documente interne de la Hazte Oír și CitizenGO. Printre acestea se numără o scrisoare din 2013, în care Arsuaga cerea de la Malofeev o finanțare inițială de 100.000 de euro pentru lansarea CitizenGO, precum și un acord de finanțare ulterior. Scrisoarea începe astfel: „Vă mulțumim pentru ocazia de a vă prezenta personal ideea CitizenGO.” CitizenGO a negat de atunci că ar fi primit vreodată bani de la oligarhi ruși. Numele lui Komov a fost eliminat discret de pe site-ul organizației în martie 2022, după invazia Rusiei. De altfel, organizația s-a pronunțat public în favoarea legii ruse din 2013 împotriva așa-numitei „propagande homosexuale”.

Toate acestea nu înseamnă că Begoña Gómez este nevinovată.

Juriul va decide dacă indiciile găsite de Tribunalul Provincial se vor transforma în probe. Este întemeiat să se examineze și modul în care soția unui premier a devenit co-directoare a unei catedre universitare fără diplomă și motivul pentru care a scris o scrisoare de recomandare unui om de afaceri a cărui companie a obținut ulterior fonduri de stat. Dacă o angajată a cabinetului premierului a lucrat, de fapt, plătită din fonduri publice, pentru afacerea privată a soției acestuia, asta constituie gestiune frauduloasă, indiferent cine este soțul.

Numai că imaginea devine completă doar dacă vedem și cine se află în fruntea acuzării. Este vorba despre un caz în care Parchetul nu a găsit nicio infracțiune de doi ani, cei treisprezece ani de închisoare fiind ceruți de un lobby ultra-catolic care, pentru expansiunea sa internațională, a cerut bani de la unul dintre principalii finanțatori ideologici ai lui Putin și în consiliul director al căruia a stat ani de zile omul de încredere al oligarhului. În același timp, guvernul lui Pedro Sánchez a devenit una dintre cele mai ferme voci din Europa în criticarea războiului Israelului din Gaza și se opune constant extremei drepte europene. Prin urmare, Madridul nu trebuie să sape prea adânc pentru a găsi răspunsul la întrebarea cine ar avea cel mai mult de câștigat dacă premierul spaniol ar fi doborât de procesul soției sale.

Construirea influenței rusești în Europa apare rareori sub formă de tancuri și drone. Mult mai frecvent, ea se manifestă prin petiții, conferințe „pentru protecția familiei”, organizații civice bine finanțate, și, într-adevăr, prin statutul de acuzator popular, într-un sistem juridic care permite acest lucru oricui. Dacă Begoña Gómez este vinovată sau nu, vor decide nouă cetățeni spanioli. Dar cine i-a finanțat acuzatorul, aceasta se cunoaște deja.

Ugar