Când Teheranul face campanie pentru republicanii lui Trump

Șase luni și jumătate de război, „cea mai necruțătoare operațiune economică din toate timpurile”, un președinte care a cerut steag alb și care a amenințat cu bombardarea propriului aliat, Oman – iar acum Teheranul oferă generos să reia navigația prin Strâmtoarea Hormuz în termen de o săptămână, cu o singură condiție: ca Washingtonul să-și ridice mai întâi laba de pe gâtul său. Un oficial iranian de rang înalt a declarat marți la New York, pentru Reuters, că Iranul poate reopera strâmtoarea în șapte zile, dacă Statele Unite reduc presiunea militară și ridică blocada porturilor iraniene. Situația este cam umilitoare. Mai exact: foarte umilitoare.

Mai mult, coregrafia ofertei este scrisă chiar de Teheran.

„Statele Unite trebuie să anunțe că vor să rezolve problema pe cale diplomatică, trebuie să oficializeze acest lucru, iar apoi trebuie convenit un calendar privind modul în care va avansa procesul”

– a declarat oficialul. Cu alte cuvinte, nu Iranul este cel care se roagă pentru negocieri, ci Washingtonul trebuie să declare public, primul, că vrea să negocieze. Potrivit agenției japoneze de presă Kyodo, propunerea a fost aprobată de liderul suprem Ali Khamenei și de Consiliul Suprem de Securitate Națională, și a fost transmisă americanilor prin intermediari deja pe 16 septembrie. Delegația iraniană la ONU a ajuns la New York cu „autoritate deplină”, iar detaliile armistițiului pot fi negociate de oricine, prin intermediari. Cu o excepție: președintele iranian Masud Pezeshkian, care a plecat marți dimineață spre New York, nu se va întâlni, potrivit oficialului, cu Trump. Astfel, „cel mai mare om de afaceri al lumii” se alege doar cu mesaje transmise de adversar prin intermediari, în timp ce strângerea de mână personală este refuzată categoric.

„Adunarea Generală a ONU este o ocazie de aur pentru Statele Unite de a se reîntoarce la diplomație”

– a adăugat sursa iraniană, pe un ton care aduce a cârciumar care, chiar înainte de ora închiderii, mai anunță o ultimă comandă.

La ofertă s-a adăugat, desigur, și o amenințare. Duminică, comandamentul central al armatei iraniene a anunțat că, potrivit informațiilor sale, Statele Unite se pregătesc, cu sprijinul unor țări din regiune, să reia operațiunile militare, la care Iranul ar răspunde „fără limite și fără rezerve” – morcov și bici, doar că acum ambele sunt împărțite de Teheran.

Piața, în orice caz, a reacționat mai rapid decât Casa Albă. La vestea aceasta, coroborată cu informațiile potrivit cărora Arabia Saudită a repornit conducta de petrol est-vest, oprită la începutul lunii septembrie din cauza unui atac cu drone, prețul petrolului a scăzut la un minim nemaiîntâlnit în ultimele două săptămâni. Merită menționat: potrivit CNBC, informațiile despre ofertă se bazează pe o singură sursă anonimă, care nu a putut fi confirmată independent. Pentru piața petrolului, acest lucru nu a contat – o singură propoziție venită de la Teheran a mișcat prețurile mai mult decât șase luni de amenințări din partea lui Trump.

Și aici vine partea cea mai savuroasă a poveștii. Ratingul de popularitate al lui Trump a scăzut, conform celui mai recent sondaj Reuters/Ipsos, la 32 la sută, iar și printre alegătorii republicani sunt deja mai mulți cei nemulțumiți de politica sa economică decât cei care o susțin, în timp ce doar un sfert dintre americani aprobă modul în care gestionează războiul cu Iranul. Prețul motorinei a atins un record, iar până la alegerile parțiale din 3 noiembrie mai sunt șase săptămâni. Dacă Trump acceptă oferta, doar vestea reluării navigației prin strâmtoare ar putea reduce prețul petrolului, iar candidații republicani ar putea, în sfârșit, să spună ceva bun despre stația de benzină. Cu alte cuvinte, în situația actuală, cel mai bun cadou de campanie pentru Partidul Republican ar putea veni chiar de la Teheran. Regimul ayatolahilor a avansat astfel la rangul unuia dintre protagoniștii alegerilor americane din noiembrie: ei sunt cei care decid când și în ce condiții se va ieftini benzina americană.

Această situație nu a fost creată de Teheran, ci de Trump. El a declanșat războiul în februarie, promițând că îl va termina rapid, el a cerut steag alb, el a anunțat războiul economic atunci când bombardamentele nu au dat rezultate, și tot el spunea, încă acum o lună, că nu există și nu vor exista negocieri. Acum trebuie să aleagă între două rele. Dacă acceptă oferta, ridică blocada și recunoaște că Iranul nu a fost înfrânt. Dacă o respinge, prețul benzinei rămâne ridicat, furia alegătorilor rămâne, iar în noiembrie el va plăti nota de plată. După șase luni și jumătate de război, cheia strâmtorii se află tot la Teheran – doar că acum s-a dovedit că, odată cu ea, se află acolo și cheia campaniei republicane.

Ugar