Linii de fractură la summitul UE de la Bruxelles, și planul financiar al lumii de ieri

La summitul Uniunii Europene desfășurat la Bruxelles joi și vineri, șefii de stat și de guvern nu au reușit să ajungă la un acord privind viitorul buget multianual al Uniunii, în timp ce finanțarea Ucrainei s-a confruntat cu o nouă gaură de 70 de miliarde de euro. A avut loc o confruntare deschisă pe tema prețurilor la energie și a migrației, iar liderii au arătat o unitate spectaculoasă într-o singură privință: s-au aliniat de partea lui Volodimir Zelenski în disputa izbucnită cu administrația Trump. Potrivit Euronews, a doua zi s-a prelungit atât de mult încât mai mulți lideri au părăsit clădirea încă înainte de încheierea dezbaterii, un lucru rar la summiturile UE. Peste întreaga înțelegere plutesc, în plus, alegerile din lunile următoare, care o pot răsturna în orice moment.

Bugetul pe șapte ani al Uniunii, denumit tehnic cadrul financiar multianual, stabilește cât și pentru ce poate cheltui Uniunea între 2028 și 2034. Comisia Europeană a depus vara trecută pe masă un proiect de aproximativ două mii de miliarde de euro, mult mai mare decât cadrul actual. Majorarea se explică parțial prin faptul că, începând din 2028, din bugetul UE trebuie rambursat împrumutul de redresare contractat în comun după pandemia de coronavirus, și parțial prin nevoia de bani pentru sarcini noi: Comisia ar crea un fond pentru competitivitate, destinat cercetării, industriei și apărării, și ar aloca mai mult pentru acțiunea externă, inclusiv pentru Ucraina.

Propunerea de compromis a președinției irlandeze prin rotație ar fi redus cadrul, calculat la prețurile din 2025, la 1.622 de miliarde de euro, cu opt procente mai puțin decât planul Comisiei, dar totuși cu aproximativ 30 de procente mai mult decât bugetul actual. Proporțiile din spatele cifrelor spun esențialul: cele 914 de miliarde de euro destinate agriculturii, coeziunii și pescuitului, adică mai mult de jumătate din întregul cadru, ar fi fost reduse cu doar trei procente. În schimb, din cele 456 de miliarde destinate competitivității, cercetării și apărării s-ar fi tăiat 13 procente, iar din cele 157 de miliarde alocate cooperării cu țări terțe, 17 procente. Propunerea irlandeză ar fi strâns astfel cureaua exact în domeniile de care depinde viitorul continentului, lăsând aproape neschimbată vechea structură. Potrivit raportului privind competitivitatea realizat de Mario Draghi în 2024, Europa ar trebui să investească anual cu 750–800 de miliarde de euro mai mult pentru a ține pasul cu Statele Unite și China, iar de atunci situația nu a făcut decât să se deterioreze. China își revarsă pe piața europeană supraproducția proprie și anul trecut a vândut Uniunii cu 360 de miliarde de euro mai mult decât a cumpărat de la aceasta, iar despre Washington devine tot mai evident că nu mai putem conta pe el: Trump face afaceri cu Kremlinul pe tema motorinei rusești și amenință Kievul cu retragerea datelor de informații. Un buget care răspunde acestei lumi tăind din cercetare, apărare și politică externă, pentru ca subvențiile legate de teren să rămână aproape neschimbate, nu se pregătește pentru următorii șapte ani, ci conservă ultimii douăzeci.

Cine cât plătește pentru toate acestea rezultă din sistemul contribuțiilor: fiecare stat membru contribuie la bugetul UE proporțional cu venitul național brut, astfel că un buget mai mare înseamnă pentru toți o contribuție mai mare, diferența fiind doar cât primește înapoi fiecare. Contribuitorii neți, printre care Germania, Suedia și Țările de Jos, plătesc mai mult decât primesc în sprijin, astfel că majorarea i-ar afecta cel mai puternic. Premierul suedez Ulf Kristersson a declarat la summit că țara sa nu acceptă ca contribuția sa națională să crească cu 60 de procente, pentru că nu se poate stoarce la nesfârșit aceleași câteva țări, în condițiile în care, potrivit lui, acestea asigură circa 70 de procente din sprijinul acordat Ucrainei și 40 de procente din bugetul UE. Potrivit premierului olandez Rob Jetten, repartizarea sarcinilor nu este echitabilă, iar cele șase țări „econome”, conduse de Germania, cer reduceri de sute de miliarde, iar banii rămași să fie concentrați pe apărare și competitivitate. Beneficiarii neți, printre care România, Ungaria și Polonia, primesc de la Uniune mai mulți bani decât plătesc, astfel că pentru ei un buget mai mare înseamnă, în ansamblu, un câștig.

Contribuțiile statelor membre ar fi reduse și prin noi resurse proprii ale UE, care, potrivit propunerii irlandeze, ar aduce anual circa 55 de miliarde de euro. Printre acestea s-ar afla taxa vamală la frontieră pentru produsele importate cu intensitate ridicată de carbon, o parte din veniturile din certificatele de emisii, o accizăla tutun, o contribuție la nivelul UE pentru marile companii și o taxă pe deșeurile electronice. Parlamentul European a propus în plus și impozitarea serviciilor digitale, a jocurilor de noroc online și a criptoactivelor, dar proiectul irlandez le-a lăsat pe dinafară. Transferarea veniturilor din certificate către bugetul UE ar fi introdusă doar gradual în statele membre mai puțin dezvoltate, sprijinite de Fondul de Modernizare, pentru că aceste țări, printre care România și Ungaria, s-au opus ideii de a renunța la acești bani. Fondul de Modernizare funcționează din 2021 exact pentru ca statele membre mai sărace să își modernizeze sistemele energetice din veniturile obținute din comerțul cu certificate, iar cei mai mari beneficiari sunt Polonia, Cehia și România, la care s-au adăugat miliardele pentru eficiență energetică din fondurile de coeziune și de redresare. Rezultatul este însă modest: chiar guvernul român a recunoscut, în strategia de renovare din 2020, că în ultimii zece ani a fost renovat doar șase procente din clădirile țării. În Ungaria, potrivit unei sinteze realizate de Telex, aproximativ două treimi din clădirile rezidențiale se află în cea mai slabă categorie de eficiență energetică, pentru încălzirea unui metru pătrat se consumă de o dată și jumătate mai multă energie decât media UE, iar un sfert din gospodării se încălzesc cu lemne. Prin urmare, aceste țări primesc de un deceniu și jumătate bani ca să se pregătească pentru prețul carbonului, însă o parte importantă a acestor fonduri s-a scurs pe canalele bine cunoscute, prin achiziții publice și firme de casă, iar acum aceleași țări cer un termen de grație pentru a-și putea păstra veniturile din certificate, în timp ce suma care se pierde este suportată de contribuitorii neți, care acoperă din buzunarul propriu ceea ce alții nu au cheltuit pentru scopul stabilit.

Propunerea irlandeză a picat, fiind, potrivit Euronews, „oficial moartă”, astfel că negocierile sunt preluate de António Costa, președintele Consiliului European, care va prezenta un nou plan înainte de summitul extraordinar convocat pentru 26 noiembrie, plan în care contribuțiile statelor membre ar fi ținute cât mai scăzute posibil, resursele proprii ar fi majorate potrivit propunerilor Parlamentului, iar instrumentele de flexibilitate eliminate de irlandezi ar fi reintroduse. Întrucât bugetul pe șapte ani necesită aprobarea unanimă a tuturor statelor membre și acordul Parlamentului European, acordul poate pica din cauza opoziției unei singure țări, iar tot mai mulți lideri afirmă deschis că nu se simt obligați de termenul-limită din decembrie – potrivit lui Kristersson, un acord nu va fi posibil nici în această lună, și poate nici până la finalul anului, iar Giorgia Meloni a declarat în Senatul italian că data nu poate fi mai importantă decât conținutul și că va semna doar un acord avantajos pentru Italia.

Banii Ucrainei, motorina lui Trump
și calea separată a Bulgariei

În cea de-a doua zi, Zelenski le-a spus liderilor că anul viitor războiul va costa 155 de miliarde de euro și că, pentru aceasta, cere Europei cel puțin 70 de miliarde de euro în plus, pentru apărare, armament și pentru ca țara să poată rezista atacurilor rusești. Cererea răstoarnă calculele UE, întrucât împrumutul de 90 de miliarde de euro aprobat anul trecut fusese conceput să fie suficient atât pentru 2026, cât și pentru 2027. Ursula von der Leyen a acceptat estimarea ucraineană, dar a precizat că Uniunea nu va plăti singură întreaga sumă, iar liderii au mandatat Comisia să elaboreze soluții. Potrivit Euronews, nu va fi o sarcină ușoară, pentru că împrumuturile comune sunt costisitoare din cauza ratelor ridicate ale dobânzilor, utilizarea activelor rusești îngheațate este un subiect divizant din punct de vedere politic, iar contribuțiile bilaterale ar pune povara pe umerii câtorva state membre mai bogate.

Slovacia, Ungaria și Cehia au anunțat că nu vor participa la pachetul de 70 de miliarde, așa cum nu au participat anterior nici la împrumutul de 90 de miliarde. Aceleași trei țări luptă, în disputa bugetară, pentru păstrarea fondurilor de coeziune și se opun noilor resurse proprii ale UE, în special veniturilor din certificatele de emisii. Guvernul lui Péter Magyar consideră un succes faptul că, potrivit celei mai recente propuneri, Ungaria ar primi cu aproximativ un miliard de euro mai mult, fără ca contribuția sa să crească. Solidaritatea este așadar de la sine înțeleasă atâta timp cât ei sunt cei care beneficiază de ea, dar atunci când o țară agresată ar avea nevoie de ea, brusc fiecare eurocent devine o chestiune de suveranitate națională. E greu să numești echitabilă o Uniune în care contribuabilul suedez și cel olandez finanțează deopotrivă autostrada slovacă și apărarea antiaeriană a Ucrainei, în timp ce Bratislava, Budapesta și Praga cer bani doar pentru prima.

Chestiunea activelor rusești este cea care separă cel mai acut statele membre. Danemarca, Letonia, Suedia și Irlanda cer deschis ca cele aproximativ 200 de miliarde de euro din activele de stat rusești îngheațate să fie direcționate către sprijinirea Ucrainei, iar potrivit Euronews, Germania, Spania, Țările de Jos, precum și statele nordice și baltice susțin de asemenea utilizarea lor. Belgia, unde se află cea mai mare parte a activelor, continuă să respingă planul, pentru că nu primește garanții nelimitate din partea celorlalte state membre, iar Franța și Italia sunt la rândul lor reticente; totuși, toți vorbitorii au fost de acord într-un punct: resping ideea de la Washington potrivit căreia o parte din active ar fi plasată într-un fond aflat sub supraveghere americană. Potrivit premierului finlandez Petteri Orpo, acest lucru nu poate fi luat în considerare, Christian Stocker a invocat imprevizibilitatea politicii americane, iar Friedrich Merz a declarat că activele sunt îngheațate în Europa și vor rămâne acolo.

În declarația finală a fost introdusă o propoziție separată prin care Consiliul European regretă că Statele Unite au suspendat temporar sancțiunile privind motorina rusească. Von der Leyen a declarat că Uniunea nu va ridica nicio sancțiune până când Rusia nu va pune capăt războiului și că se lucrează deja la cel de-al 22-lea pachet de sancțiuni. Potrivit Kajei Kallas, șefa diplomației UE, cooperarea pe tema Ucrainei cu Statele Unite este în prezent „foarte dificilă”, iar ea a numit afacerea cu motorina un cadou făcut lui Putin, în timp ce Rusia intensifică bombardamentele. Unitatea s-a fisurat într-un singur punct: premierul bulgar Rumen Radev, chiar la sosirea la summit, s-a declarat în favoarea acordului privind motorina dintre Trump și Putin, argumentând că cea mai mare problemă a Europei este prețul ridicat al carburanților și că orice măsură care îl reduce este binevenită; el s-a opus și ideii ca Ucraina să atace rafinării rusești și a declarat recent că strategia Uniunii de „pace impusă prin forță” a fălimentat. Politico, în primăvară, îl considera pe slovacul Robert Fico cel mai probabil succesor al lui Viktor Orbán în rolul pe care fostul premier ungar, învins în alegeri, l-a jucat la masa europeană, ca o marionetă manevrată de Putin, iar în aceeași listă figura și Radev, care în 2025 declarase Ucraina sortită înfrângerii. Acum s-a dovedit că premierul bulgar își asumă acest rol cel mai deschis dintre toți. Bulgaria se situează, pe cel mai recent indice de corupție al Transparency International, cu 40 de puncte, pe locul 84 din 182 de țări, ocupând astfel, la egalitate cu Ungaria, ultimul loc din Uniune. Potrivit datelor preliminare ale Eurostat pentru 2025, PIB-ul pe cap de locuitor, măsurat la paritatea puterii de cumpărare, reprezintă 68 de procente din media UE, cel mai scăzut nivel din Uniune, alături de Grecia, iar de la aderare țara a primit miliarde de la Bruxelles, fără de care o mare parte din drumuri, din rețelele de apă și din spitale ar fi și astăzi în starea din anii '90. Radev răsplătește acum toate acestea alegând, chiar în ziua summitului, tabăra Washingtonului și a Moscovei, cu convingerea fermă că și din următorul cadru financiar pe șapte ani Sofia va primi o sumă considerabilă.

Certificate, prețuri la energie și China

În prima zi, liderii au dezbătut aproape toată ziua pasajul referitor la energie. Grupul de la Vișegrad și Italia, într-o măsură mai mică Grecia, au cerut ca Comisia să propună măsuri pentru atenuarea fluctuațiilor pe termen scurt ale prețurilor la electricitate și să revizuiască sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Sistemul funcționează din 2005 și se bazează pe principiul „limitează și tranzacționează”. Uniunea stabilește cantitatea totală de dioxid de carbon pe care o pot emite centralele electrice, industria grea, aviația (iar din 2024 și transportul maritim) și emite pentru această cantitate certificate de emisii, cunoscute sub numele de cote. Pentru fiecare tonă de dioxid de carbon emisă trebuie predat un certificat, iar cine poluează mai puțin poate vinde certificatele rămase celui care poluează mai mult. Cantitatea totală de certificate scade de la an la an, astfel încât emisiile de dioxid de carbon au un preț, iar acest preț este menit să stimuleze companiile să treacă la tehnologii mai curate – cel puțin aceasta a fost ideea; veniturile din licitarea certificatelor revin statelor membre, din ele fiind alimentat și Fondul de Modernizare.

Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Italia și Grecia au propus și amânarea introducerii celui de-al doilea sistem de certificate până în 2030. Acest al doilea sistem nu se mai referă la fabrici și centrale electrice, ci la combustibilii fosili utilizați pentru încălzirea locuințelor și birourilor, precum și la carburanții rutieri. Certificatele trebuie achiziționate de distribuitorii de carburanți, care însă, se preconizează, vor transfera costul către consumatori prin stațiile de benzină și facturile de gaz. Sistemul trebuia să demareze inițial în 2027, dar statele membre l-au decalat deja cu un an, în decembrie trecut, până în 2028. În Ungaria, potrivit estimărilor REKK, prețul carburanților ar putea crește cu 10–12 procente, iar cel al gazului natural cu 8–10 procente, iar un calcul-model la nivelul UE estimează povara suplimentară pentru o gospodărie medie la 300–500 de euro pe an; această povară ar fi însă atenuată, între 2026 și 2032, de Fondul Social pentru Climă, care va mobiliza cel puțin 86,7 miliarde de euro, din care Ungariei i-ar reveni 2,8 miliarde de euro pentru renovări, modernizarea încălzirii și sprijin direct pentru persoanele vulnerabile. Amânarea a picat din cauza opoziției Finlandei, Danemarcei și Suediei, iar cele șase țări au obținut doar atât: Comisia va realiza o evaluare de impact. Potrivit Euronews, Roma și țările din Vișegrad știau că nu au majoritatea calificată necesară pentru reluarea discuției privind sistemul de certificate, astfel că disputa s-a adresat în primul rând publicului intern, iar un oficial al UE a declarat că summitul nu a adus nicio măsură sau politică nouă care să ajute efectiv statele membre cu problemele lor. Péter Magyar a numit, în schimb, evaluarea de impact o „realizare”, o formulare destul de curajoasă, dacă avem în vedere că niciunul dintre obiectivele inițiatorilor nu a fost atins.

Giorgia Meloni și Kyriakos Mitsotakis au cerut și Bruxelles-ului să relaxeze regulile bugetare, pentru ca guvernele să poată atenua criza energetică prin măsuri țintite – Meloni a solicitat deja acest lucru în mai, printr-o scrisoare adresată lui von der Leyen. Ea a propus ca clauza națională de derogare, care astăzi exclude cheltuielile de apărare din regulile privind deficitul, să fie extinsă temporar și la investițiile energetice și la subvențiile extraordinare pentru prețuri, păstrând limita maximă a abaterii admise. Potrivit argumentației sale, securitatea nu poate fi înțeleasă doar în sens militar și nu se poate explica alegătorilor că Uniunea e flexibilă când vine vorba de tancuri, dar rigidă atunci când trebuie protejate gospodăriile și fabricile de o nouă criză energetică. Argumentul are greutate, întrucât prețurile la energie care au explodat de la războiul din Iran încoace reprezintă un șoc extern la fel de puternic ca amenințarea rusă, iar securitatea aprovizionării cu energie face efectiv parte din securitatea națională. Comisia a promis atunci doar că va examina flexibilitatea existentă și a reamintit că în fondurile UE sunt disponibile 95 de miliarde de euro pentru scopuri energetice, ceea ce arată clar că Bruxelles-ul preferă utilizarea banilor deja alocați, dar necheltuiți, decât generarea unei noi datorii.

Deficitul comercial față de China
a adus un acord rar

Anul trecut, Uniunea a cumpărat de la China cu 360 de miliarde de euro mai mult decât i-a vândut, adică mult peste un miliard de euro pe zi, iar exporturile chineze se revarsă tocmai în sectoarele pe care se bazează coloana vertebrală industrială a Europei. Potrivit lui Denis Redonnet, șeful compartimentului de aplicare a politicii comerciale al Comisiei, în construcția de utilaje, industria textilă, metalele de bază și industria chimică se observă o creștere susținută și anormală a importurilor, al cărei principal motor este China, iar industria germană este cea care suferă cel mai mult, unde Volkswagen a anunțat deja disponibilizări semnificative. Potrivit estimărilor OCDE, între 2005 și 2024 companiile chineze au primit de trei până la opt ori mai multe subvenții de stat decât firmele din țările OCDE, iar Beijingul a demonstrat anul trecut, prin restricționarea exportului de pământuri rare, că poate folosi lanțurile de aprovizionare drept armă – moment în care mai multe fabrici occidentale au trebuit să își reducă producția. Liderii au cerut, prin urmare, Comisiei să extindă instrumentele de protecție comercială și să se asigure că Uniunea dispune de toate mijloacele necesare pentru a-și apăra interesele și a reduce riscurile. Declarația finală nici nu numește, diplomatic, China, vorbind doar despre un dialog cu „principalii parteneri economici”. La baza disputei s-a aflat o scrisoare comună a lui Emmanuel Macron și Friedrich Merz, care, potrivit Wall Street Journal, propune un nou instrument care ar putea fi activat în câteva zile, dacă un partener comercial distorsionează intenționat piața UE, și care ar permite măsuri care ar putea ajunge până la excluderea imediată de pe piața internă. Modelul propunerii este secțiunea 301 a legislației comerciale americane, folosită de Trump pentru tarifele sale extinse; în cuvintele lui Macron, Europa are nevoie de „echivalentul european” al acestui instrument, pentru că îi este în joc suveranitatea. Paris și Berlin ar activa și instrumentul anticoerciție deja existent, dar niciodată folosit, pentru care în prezent este nevoie de o majoritate calificată a statelor membre, adică cel puțin jumătate dintre țări, reprezentând cel puțin 65 de procente din populația Uniunii. Potrivit propunerii, în viitor Comisia ar putea declanșa ea însăși procedura, putând fi oprită doar de majoritatea calificată a statelor membre, ceea ce ar inversa logica actuală și ar face instrumentul mult mai facil de utilizat.

Semnificația acestei schimbări de atitudine vine din faptul că Germania, care ani de zile a frânat o abordare dură față de China din cauza expunerii economiei sale, este acum deschisă noilor instrumente, atâta timp cât acestea nu vizează nominal nicio țară. Consensul nu este însă total. Premierul spaniol Pedro Sánchez cere relații echilibrate și construirea de punți cu Beijingul, în timp ce vânează investiții chineze, iar premierul irlandez Micheál Martin vrea să vadă mai întâi ce formă vor avea noile mecanisme și a avertizat asupra consecințelor. Riscul este real: când Uniunea a majorat în 2024 tarifele la mașinile electrice chinezești, Beijingul a lovit coniacul european cu taxe antidumping, iar potrivit analistului Noah Barkin de la Rhodium Group, și acum sunt de așteptat represalii. Cea mai mare contradicție se află totuși chiar în interiorul Bruxelles-ului: într-o zi, liderii vorbesc despre presiunea chineză ca despre o amenințare existențială pentru industria europeană, iar în ziua următoare negociază o propunere bugetară care taie cel mai mult exact din banii destinați competitivității și cercetării.

Cea mai aprinsă dezbatere din cea de-a doua zi a fost despre migrație. Danemarca, Italia și Polonia au propus amendamente la declarația finală care vizau în mod voalat Spania, pentru că Madridul urmează să reglementeze statutul a aproximativ șase sute de mii de imigranți fără forme legale. Cele trei țări au vrut ca textul să afirme că trebuie evitate măsurile care încurajează imigrația ilegală, dar propunerea a fost în cele din urmă respinsă, fiind adoptat un text mai scurt și mai blând. Premierul danez, Mette Frederiksen, a cerut Comisiei să analizeze ce se întâmplă atunci când o țară face aproape exact opusul celorlalte, iar Andrej Babiš a acuzat-o pe Pedro Sánchez că «înlocuiește» populația cu imigranți pentru a rămâne la putere. Emmanuel Macron s-a situat de partea Spaniei și a considerat că a fost o dezbatere greșită, pentru că politizarea temei dezbină și paralizează statele membre, numind criza de la Ceuta un atac hibrid. Premierii austriac și suedez au salutat anunțul Ursulei von der Leyen potrivit căruia Comisia elaborează o procedură de urgență pentru situații de criză, care ar permite chiar suspendarea temporară a cererilor de azil.

România este unul dintre actorii principali în această dezbatere bugetară. Nicușor Dan coordonează, împreună cu Giorgia Meloni, grupul format din șaptesprezece țări ale coeziunii, care consideră prioritare recuperarea decalajelor regiunilor mai sărace și sprijinirea fermierilor. Înainte de summit, șeful statului a avut la București o ședință de lucru cu membrii guvernului și experți, iar biroul său a anunțat ulterior că România susține un buget european ambițios, care să păstreze finanțarea integrală a politicii de coeziune și a politicii agricole comune. Dan a afirmat deja în iunie, fără echivoc, că cu cât bugetul este mai mare, cu atât este mai mare și câștigul net al României, astfel încât propunerea irlandeză, care a redus foarte puțin aceste domenii, ar fi avantajat Bucureștiul, iar eșecul ei este, de fapt, o veste proastă pentru România. De altfel, bilanțul recuperării decalajelor în regiune este inegal și nu este mereu proporțional cu banii primiți. Potrivit datelor preliminare Eurostat pentru 2025, PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare reprezintă 81% din media UE în Polonia, 79% în România, 78% în Croația, 76% în Ungaria, 75% în Slovacia și 68% în Bulgaria. România se afla la circa 40% din medie la aderarea din 2007, așadar a recuperat spectaculos din decalaj, dar cu 45 de puncte la indicele de corupție se află încă în ultima treime a Uniunii, în timp ce Ungaria, care la aderarea din 2004 era în prima linie a regiunii, a fost depășită între timp de Polonia și România și se află la baza clasamentului indicelui de corupție.

În prima zi a summitului, Dan s-a întâlnit cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, și cu Rumen Radev, pentru a discuta despre atacurile asupra navelor din Marea Neagră, iar apoi le-a numit fără echivoc o tentativă a Rusiei, menită să destabilizeze flancul estic și să reducă sprijinul oferit Ucrainei. A doua zi, el s-a exprimat mai prudent, afirmând că este încă prea devreme pentru a dovedi din punct de vedere tehnic că este vorba despre un atac rusesc. S-a întâlnit și cu Macron, căruia i-a spus că Franța a fost primul aliat care a oferit ajutor concret împotriva dronelor din Marea Neagră, iar potrivit informațiilor Bloomberg, Bucureștiul a propus între timp și să își asume o parte din costurile celor aproximativ o mie de militari americani staționați în țară. Summitul a fost umbrit și de o dispută internă: pe 12 octombrie, Senatul a adoptat o declarație în apărarea dreptului de veto al țării, acuzând-o pe ministra interimară de externe Oana Țoiu că ar vrea să renunțe la vetoul României în politica externă și de securitate comună. Țoiu a numit acuzația falsă, susținând că România s-a alăturat în 2023 doar altor zece state membre care cereau accelerarea procesului decizional, fără ca aceasta să implice vreo renunțare la veto, ci doar propunerea ca orice stat care blochează o decizie să le explice partenerilor ce interes național invocă. Ea a adăugat că România nu a folosit niciodată dreptul de veto și că, dacă ar fi făcut-o, nu ar fi trebuit să aștepte ani la rând pentru aderarea la spațiul Schengen.

Al doilea summit european obișnuit al lui Péter Magyar
a arătat o imagine duală

La fel ca România, Budapesta este, în dezbaterea bugetară, un beneficiar net interesat de păstrarea fondurilor de coeziune și agricole. Premierul a declarat publicației 444 că, potrivit celei mai recente propuneri, suma alocată Ungariei nu a fost redusă, obligația de contribuție nu a crescut, iar, față de propunerea cipriotă, țara ar primi cu circa un miliard de euro mai multe fonduri, în timp ce în iunie menționase suma de 34–35 de miliarde de euro. El insistă în continuare ca Ungaria să fie compensată pentru cele două miliarde de euro pe care le-a pierdut definitiv în perioada guvernării Orbán. Acest lucru sună bine pentru uz intern, dar legitimitatea cererii este extrem de discutabilă. Banii nu s-au pierdut întâmplător: Comisia a înghețat, în 2022, o parte importantă a fondurilor de coeziune, pentru că a constatat că independența justiției din Ungaria, corectitudinea achizițiilor publice și funcționarea fundațiilor care au preluat universitățile nu garantează utilizarea corectă a fondurilor europene. Din suma înghețată, mai mult de două miliarde de euro s-au pierdut definitiv potrivit regulii „folosești sau pierzi”, pentru că nu au putut fi cheltuiți până la termenul-limită. La aceasta se adaugă aproape 900 de milioane de euro, retrase din plafonul alocat Ungariei sub formă de penalitate zilnică de un milion de euro, impusă pentru ignorarea unei hotărâri privind dreptul de azil. Noul guvern nu este responsabil pentru încălcările legii comise de Viktor Orbán, dar subiectul de drept rămâne același stat ungar, iar dacă penalitatea ar fi rambursată ulterior, mesajul transmis oricărui guvern ar fi că prețul încălcării statului de drept este doar unul diferit în timp, care poate fi recuperat după o schimbare de guvern, iar astfel întregul sistem de condiționalitate și-ar pierde sensul. Calea realistă este ca fondurile încă înghețate să fie recuperate prin îndeplinirea reformelor, nu prin anularea penalității deja aplicate.

În privința Ucrainei, premierul ungar s-a întâlnit pentru prima dată, în format restrâns, cu Volodimir Zelenski, și-a asumat solidaritate deplină cu Ucraina împotriva agresiunii ruse și a numit legea ucraineană adoptată privind drepturile educaționale ale maghiarilor din Transcarpatia un prim pas spre restabilirea încrederii reciproce. După adoptarea legii, Budapesta și-a ridicat vetoul, astfel că au fost deschise alte două capitole de negociere cu Ucraina, iar cei doi lideri au convenit să continue discuțiile privind situația minorităților la nivel ministerial și ar putea să se întâlnească la Berehove până la finalul anului. Zelenski a fost invitat și la comemorarea de la Budapesta din 23 octombrie, dedicată celei de-a 70-a aniversări a revoluției din 1956, iar Kievul s-a arătat deschis; Zelenski a declarat chiar că „nu are nimic împotrivă”, iar Ihor Jovkva, adjunctul șefului Biroului Președintelui, a confirmat pentru Euronews că președintele a primit invitația și a spus «vom vedea».

După acestea, Péter Magyar a declarat sâmbătă că nu se bazează pe sosirea lui Zelenski. Lucrul acesta ar fi putut fi formulat mai diplomatic: o gazdă nu anunță dinainte că nu îl așteaptă pe invitat, decât dacă vrea să transmită că invitația a fost doar de formă. Toate acestea se petrec la o aniversare care comemorează o revoltă împotriva unei invazii sovietice și la care, potrivit lui Péter Magyar, participă și Macron. Potrivit Kyiv Independent, Ungaria a obținut, împreună cu Bulgaria, eliminarea din declarația finală a expresiei „cât mai rapid posibil”, referitoare la continuarea negocierilor de aderare ale Ucrainei, așa cum a procedat și în iunie, iar din pachetul de 70 de miliarde de euro rămâne în afară, alături de Slovacia și Cehia. În disputa privind energia, Budapesta s-a situat de partea Grupului de la Vișegrad și a Italiei, fiind și printre cele șase țări care au cerut amânarea celui de-al doilea sistem de cote. Înainte de summit, Péter Magyar a scris despre migrație că se așteaptă la o acțiune mai fermă împotriva imigrației ilegale.

Alegerile
care pot rescrie totul

Calendarul alegerilor din lunile următoare complică și el momentul dezbaterii bugetare. În Spania se vor organiza alegeri anticipate pe 29 noiembrie, în Suedia s-a votat deja în septembrie, iar în Germania succesele regionale ale AfD ar putea forța Berlinul să adopte o poziție mai dură. În 2027 vor avea loc alegeri și în Franța, Italia, Polonia, Finlanda, Estonia, Slovacia și Grecia. Oficialii europeni se tem că, dacă nu se ajunge la un acord până la finalul anului, negocierile s-ar putea prelungi până în toamna anului 2027, iar noile programe nu ar putea începe la timp, în ianuarie 2028.

Cel mai mare risc îl reprezintă alegerile prezidențiale franceze din primăvara viitoare, pentru care, potrivit Euronews, favorita este liderul de extremă dreapta Marine Le Pen. Le Pen promite să reducă contribuția netă anuală a Franței de la actualele circa 8 miliarde de euro la 5 miliarde, să renunțe la sprijinul francez acordat Ucrainei, pentru că, spune ea, situația financiară a țării nu i-ar permite să-l mențină mai mult de șase luni, și cere și ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Ea a numit antidemocratic acordul de la finalul anului privind bugetul, pentru că, susține ea, se dorește încheiat înainte de alegeri, în timp ce Macron a declarat la summit că Parisul vrea un acord chiar în acest an. Potrivit analiștilor, o victorie a lui Le Pen ar pune în pericol întregul sistem de sprijin al UE pentru Ucraina, întrucât Franța nu ar putea doar să își retragă propria contribuție, ci ar putea bloca și deciziile Uniunii. Miza este, însă, mai mare decât banii. Macron a anunțat în martie la baza de submarine de la Île Longue doctrina „disuasiunii extinse”: unități ale forțelor aeriene strategice franceze ar putea fi staționate și în alte țări europene, forțele aliate ar putea participa, cu mijloace convenționale, la exerciții nucleare, iar la aceasta au aderat deja Marea Britanie, Germania, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca. Le Pen a respins încă din 2024 ideea ca Franța să își împartă în vreo formă disuasiunea nucleară cu partenerii europeni, susținând că „a împărți disuasiunea înseamnă a o anula” și că niciun stat nu și-ar risca propria distrugere pentru a salva alt stat. Așadar, dacă ea se va instala în primăvara viitoare la Palatul Élysée, Europa ar putea pierde nu doar un contribuitor net și unul dintre principalii susținători ai Ucrainei, ci și umbrela nucleară pe care Macron a conceput-o exact pentru situația în care umbrela americană s-ar prăbuși definitiv.

Anna Karczag, Ugar