MASZÍN minte, Vig Emese de la Transtelex a avut dreptate

CERERE DE RECTIFICARE

Conducerea Asociației Teatrelor Maghiare din România (MASZÍN) a trimis o cerere de rectificare redacției portalului Transtelex, în legătură cu un articol publicat pe acest portal.

Întrucât argumentele noastre au fost prezentate doar parțial și în precizarea parțială publicată ulterior, redăm pe această cale textul original, integral, al cererii noastre de rectificare:

Stimată redacție,

Subsemnații, în calitate de conducători ai Asociației Teatrelor Maghiare din România (MASZÍN), am citit cu neînțelegere și uimire articolul semnat de Vig Emese, publicat pe portalul Transtelex la 1 octombrie 2026, intitulat Ministerul culturii distribuie o sută de mii de euro într-un concurs-fulger, banii ajungând doar în aparență la actori independenți, în care, alături de numeroase supoziții și insinuări nefondate și de rea-credință, am putut citi erori evidente de fapt și calificative care nu pot fi interpretate nici din punct de vedere juridic, referitoare la asociația noastră teatrală.

În articolul său, autoarea comentează două articole în limba română, publicate pe portalul Cultura la Dubă, semnate de Alexandra Tănăsescu, care – probabil nu întâmplător – nu menționează deloc, în varianta originală, asociația noastră teatrală, nici festivalul nostru de la București, printre programele criticate de ea – prin urmare este evident că evenimentul nostru „deranjează” în mod special jurnalista de la Transtelex, care, dintr-un motiv sau altul, clasează asociația noastră printre „actorii pseudo-civili”, iar festivalul de teatru maghiar de la București, înființat de noi, printre proiectele care, în opinia sa, sunt „exemple de manual despre modul în care fondurile destinate proiectelor civile/independente sunt direcționate către instituții publice sau actori finanțați de stat, în spatele unui paravan asociativ”.

Jurnalista – întrucât, după cum reiese din articolul ei, nici ea însăși nu s-a informat în această privință – „firesc” nu face nicio mențiune despre un aspect de care nici nu ar fi putut afla fără a-i întreba pe cei implicați: faptul că asociația noastră nu a primit, în cele din urmă, finanțarea solicitată și acordată pe baza evaluării comisiei, tocmai din cauza procedurii riguroase a ministerului de resort, prin urmare festivalul nostru, care se desfășoară chiar în aceste zile, a fost organizat și este dus la bun sfârșit fără sprijinul Ministerului Culturii. De fapt, am pățit și noi la fel ca „actorul civil concret” despre care se vorbește câteva rânduri mai jos, față de care autoarea descrie cu multă empatie faptul că „au ajuns la o respingere administrativă”, grăbindu-se să explice și motivul acesteia: „Întrucât nu au putut modifica ulterior planurile depuse în grabă, au fost nevoiți să se încadreze, în implementare, în niște limite dificil de respectat.”

Considerăm că, dacă autoarea s-ar fi obosit să verifice – horribile dictu, inclusiv prin întrebarea celor implicați – credibilitatea informațiilor pe care le-a prezentat, ar fi aflat că acest important festival al teatrului maghiar din România, BukFeszt, a pierdut, în cele din urmă, în același mod, suma de finanțare care îi fusese încă acordată în momentul anunțării rezultatelor – și, chiar dacă nu am fi putut spera la empatia pe care a arătat-o față de asociația bucureșteană menționată, poate am fi avut dreptul să ne așteptăm, la rândul nostru, la calificative mai corecte și mai lipsite de părtinire.

Considerăm o eroare jurnalistică și mai gravă decât cele de mai sus faptul că autoarea confundă două apeluri de proiecte diferite, prezentându-le ca fiind continuarea unul a celuilalt, cu același conținut – lucru pe care autoarea articolelor originale la care face trimitere le tratează în două articole separate, probabil pentru că, spre deosebire de autoarea noastră, înțelege diferențele dintre cele două apeluri de proiecte, diferențe indicate deja chiar în titlurile acestora. Programul numit Schema de ajutor de minimis pentru proiectele prioritare nu este, într-adevăr, identic cu programul numit Schema de ajutor de minimis pentru sectorul cultural independent privind finanțarea nerambursabilă a proiectelor culturale, cu toate că autoarea noastră se încăpățânează să proiecteze, din toate punctele de vedere, sistemul de criterii al celui din urmă asupra celui dintâi (lucru pe care autoarea articolelor românești care i-au servit drept sursă nu încearcă deloc să îl prezinte astfel).

În timp ce primul program – la care a candidat și asociația noastră – este, conform titlului său, mai degrabă un fel de „fond de urgență” pentru programe prioritare, solicitat pentru programe aflate în criză de finanțare, în mare parte deja anunțate, cel din urmă – așa cum indică și titlul său – vizează într-adevăr sfera independentă. Dorim să liniștim pe această cale autoarea și cititorii săi, informându-i că asociația noastră nu a candidat la acest din urmă apel, cu toate că, contrar informării eronate a autoarei, printre teatrele noastre membre există și în prezent un teatru administrat printr-o fundație, adică nu ca instituție publică administrată de o autoritate locală sau de stat.

Renunțând la o analiză suplimentară a articolului – și fără a încerca să interpretăm calificative ale autoarei precum „pseudo-civil” sau „civil concret” – dorim, în continuare, în vederea informării corecte a opiniei publice, să clarificăm câteva aspecte factuale esențiale referitoare la asociația noastră teatrală:

1. Asociația Teatrelor Maghiare din România (MASZÍN) a fost fondată în 2017 de patru instituții finanțate de autoritățile locale (teatrele din Timișoara, Oradea, Satu Mare și Odorheiu Secuiesc) și un teatru de proiect finanțat printr-o fundație (Teatrul de Cameră din Arad), la care, în anii următori, s-au alăturat și alte teatre finanțate de autoritățile locale, respectiv, în prezent, de minister (în ordinea alăturării: Csíki Játékszín din Miercurea Ciuc, Teatrul Udvartér din Târgu Secuiesc, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, Teatrul-Studio Figura din Gheorgheni și Compania Tompa Miklós a Teatrului Național din Târgu Mureș).

2. Asociația noastră funcționează sub formă de asociație civilă; decizia de înființare a fost luată de fondatori cu ocazia unei mese rotunde a directorilor, organizată în 2016 la festivalul IFeszt din Satu Mare, în urma unui dialog purtat de-a lungul unui deceniu, în care a apărut în repetate rânduri nevoia înființării unei organizații profesionale a maghiarilor din România. Înființarea noastră a fost, așadar, o inițiativă pornită în totalitate „de la bază”, pe care nu am discutat-o cu nicio organizație politică.

3. Asociația noastră funcționează, ca persoană juridică independentă, exclusiv din cotizațiile plătite de membri, din fonduri nerambursabile obținute prin proiecte, din donații private și din veniturile festivalurilor organizate. Și BukFeszt, aflat acum la a cincea ediție, poate fi realizat exclusiv din astfel de surse și prin eforturile și sacrificiile teatrelor membre.

4. Din fondul de urgență al ministerului, asociația noastră a dorit să acopere, în principal, costurile de deplasare și de chirie a sălilor pentru teatrele membre – pentru succesul proiectului ar fi fost însă indispensabilă, din punct de vedere administrativ, existența unui alt „pilon de finanțare”, provenit tot dintr-un apel de proiecte, pe care, în urma succeselor din anii trecuți, aveam motive întemeiate să mizăm. Întrucât, contrar speranțelor noastre, nu am reușit să câștigăm acest alt apel de proiecte, „contribuția proprie” provenită din cofinanțare a cererii noastre depuse la minister a căzut din bugetul total, astfel – pentru a o cita pe autoare – întrucât „planurile depuse nu au putut fi modificate”, organizația noastră și teatrele noastre membre au fost, la rândul lor, „nevoite să se încadreze, în implementare, în niște limite dificil de respectat”.

Așa cum am explicat, ca răspuns la o întrebare a presei, și colegilor din presă interesați de evenimentul nostru, la conferința de presă de lansare organizată la sediul UNITER – eveniment la care am regretat absența reprezentanților Transtelex –, realizarea ediției de anul acesta a festivalului (și, implicit, soarta sa ulterioară) a devenit temporar incertă exact din cauza circumstanțelor descrise mai sus.

Faptul că publicul nostru de festival, „concret” și/sau „pseudo-civil”, poate aplauda totuși, în aceste zile, spectacole în limba maghiară în capitala României, se datorează, printre altele, Departamentului pentru Relații Interetnice (DRI), căruia dorim să-i mulțumim pe această cale pentru că s-a alăturat, în ultimul moment, ca partener organizator, ediției de anul acesta a festivalului – dar și tuturor celorlalți parteneri, sponsori, parteneri media și teatre membre care susțin această inițiativă nobilă.

Ca și edițiile anterioare, nici ediția de anul acesta a festivalului nu ar putea fi realizată fără fonduri de stat și fără susținători civili (fie ei calificați drept „pseudo-civili”, fie drept „concreți”, în terminologia personală a unor publiciști).

În lumina celor de mai sus, solicităm pe această cale redacției Transtelex să publice scrisoarea noastră, în întregime și fără modificări, pe site-ul lor, cu titlu de rectificare.

Cu stimă, în numele Asociației Teatrelor Maghiare din România (MASZÍN):

István Bessenyei Gedő, președintele MASZÍN,

Teatrul de Nord din Satu Mare, Compania Harag György

Katalin Czvikker, secretara MASZÍN,

Teatrul Szigligeti, Oradea

Péter Stier, director executiv al MASZÍN,

Teatrul de Nord din Satu Mare

István Albu

Teatrul Tamási Áron, Sfântu Gheorghe

Katalin Berekméri

Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania Tompa Miklós

Gábor Kolozsi Borsos

Teatrul-Studio Figura, Gheorgheni

László Zsolt Lung

Teatrul Udvartér, Târgu Secuiesc

Pál Nagy

Teatrul Tomcsa Sándor, Odorheiu Secuiesc

Enikő Orbán

Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely, Timișoara

Gábor Tompa

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca

Albert Veress

Csíki Játékszín, Miercurea Ciuc