Liderii europeni care susțin Ucraina încearcă să țină în frâu oboseala de război folosind limbajul păcii

Cei mai importanți susținători europeni ai Ucrainei vorbesc tot mai des despre negocieri și despre o soluționare diplomatică a războiului, însă, potrivit unei relatări a Wall Street Journal, acest lucru se adresează în primul rând alegătorilor europeni, nu reprezintă un răspuns la o presupusă intenție de pace nou descoperită a Rusiei. Articolul semnat de Laurence Norman și Bertrand Benoit, publicat pe 1 octombrie, analizează modul în care guvernele încearcă să mențină sprijinul societăților pentru ajutorul acordat Ucrainei, în condițiile în care câștigă teren partidele populiste care prezintă sprijinul militar și financiar deopotrivă drept o autovătămare economică și un angajament periculos în război. Potrivit oficialilor europeni citați de ziar, accentul pus pe diplomație nu se bazează pe convingerea că Moscova ar fi, în sfârșit, pregătită pentru negocieri substanțiale, ci pe recunoașterea faptului că nu își pot permite să lase promisiunea păcii în mâinile adversarilor politici - urmează prezentarea articolului Wall Street Journal.

Schimbarea se vede deja și în contactele diplomatice. Ministrul german de externe Johann Wadephul s-a întâlnit săptămâna trecută la New York cu Serghei Lavrov, lucru fără precedent între miniștrii de externe ai celor două țări din 2022 încoace. În cursul verii, un oficial european de rang înalt a discutat cu Iuri Ușakov, consilierul de politică externă al lui Vladimir Putin, iar președintele francez Emmanuel Macron și-a trimis consilierul pentru securitate națională la Moscova încă de la începutul anului. Autorii prezintă aceste contacte ca parte a unui efort european mai amplu, care urmărește deopotrivă să demonstreze publicului intern că guvernele caută o soluție de pace și să împiedice marginalizarea Europei din discuțiile privind încheierea războiului.

Discursul cancelarului german Friedrich Merz de joi a reflectat bine noile accente: a cerut insistent o soluționare diplomatică, susținând în același timp ferm sprijinul militar pentru Ucraina. Potrivit argumentației sale, chiar acest sprijin creează premisa unor negocieri de pace serioase, întrucât doar o Europă puternică și unită poate aduce o Moscovă reticentă la masa tratativelor. Oficiali germani citați de ziar au numit discursul un răspuns direct la schimbarea stării de spirit a alegătorilor: în Germania, aproape o treime dintre alegători susțin deja partide care se opun acordării de ajutor suplimentar Ucrainei. Tonul guvernamental s-a schimbat chiar și în Marea Britanie, unde sprijinul pentru Ucraina se bucură în continuare de un larg consens politic; premierul Andy Burnham a subliniat săptămâna trecută că, spre deosebire de Rusia, guvernul său nu caută confruntarea.

Presiunea politică se intensifică și în Franța. Potrivit sondajelor citate de WSJ, Marine Le Pen este cea mai probabilă câștigătoare a turului al doilea al alegerilor prezidențiale de anul viitor, în condițiile în care partidul său s-a opus împrumutului UE de 90 de miliarde de euro acordat anul acesta Ucrainei. Lideri de prim-plan ai partidului au vorbit și despre faptul că, odată ajunși la putere, ar pune capăt oricărui sprijin francez neletal suplimentar. Le Pen cere convocarea unei mari conferințe de pace, idee care se înscrie în argumentația comună a partidelor populiste: potrivit acestora, guvernele europene aflate la putere mențin războiul, în timp ce Casa Albă insistă deja pentru negocieri.

În Germania, partidul extremist AfD a obținut luna trecută victorii istorice la alegerile din două landuri din fosta Germanie de Est, reușind să combine extrem de eficient mesajele sale calificate drept antirăzboinice cu nemulțumirile legate de costul vieții. Într-o țară afectată de o recesiune industrială severă, partidul acuză guvernul că trimite miliarde Ucrainei, în timp ce acasă reduce prestațiile sociale și majorează taxele. Programul AfD merge însă mult mai departe decât o simplă reducere a ajutoarelor: ar ridica sancțiunile împotriva Rusiei, ar relua achizițiile de energie de la Moscova și ar priva refugiații ucraineni de statutul de refugiat. Toate acestea se petrec într-un moment în care o parte tot mai mare din finanțarea războiului revine Europei. Potrivit articolului, administrația Trump a sistat cea mai mare parte a sprijinului american direct, astfel încât înarmarea Ucrainei și menținerea funcționării economiei sale revin în mare măsură europenilor. Între timp, costurile continuă să crească, pe măsură ce Rusia intensifică atacurile asupra orașelor și infrastructurii ucrainene. Partidele populiste exploatează în acest context oboseala provocată de un război aflat în al cincilea an, cu puține progrese spectaculoase pe front, și sugerează că prelungirea sprijinului nu face decât să prelungească un conflict devenit fără sorți de izbândă.

O nuanță importantă a schimbării opiniei publice este că oamenii nu au renunțat neapărat la ideea unei victorii a Ucrainei. Potrivit unui sondaj YouGov din primăvară, proporția celor care ar dori o victorie ucraineană a rămas aproape neschimbată din 2023, însă în Marea Britanie, Franța, Germania și Italia a crescut semnificativ sprijinul pentru o pace negociată, chiar dacă aceasta ar presupune ca Ucraina să cedeze teritorii. În Polonia, considerată inițial unul dintre cei mai hotărâți susținători ai Kievului, sprijinul pentru ajutorul acordat Ucrainei a scăzut la aproximativ 50 la sută, lucru pe care autorii îl leagă și de tensiunile dintre cele două țări provocate de disputele istorice legate de cel de-Al Doilea Război Mondial. În Germania, potrivit unui sondaj realizat luna trecută de posturile publice ARD, 42 la sută dintre respondenți considerau deja că Berlinul trimite prea multe arme Ucrainei; o proporție atât de ridicată nu a mai fost înregistrată de la începutul războiului. Succesele AfD îi încurajează, în plus, și pe scepticii din interiorul coaliției de guvernământ. WSJ menționează printre aceștia aripa est-germană a partidului conservator al lui Merz și politicienii pacifiști social-democrați, care au de multă vreme rezerve față de sprijinul acordat Kievului. Potrivit Claudiei Major, vicepreședinta German Marshall Fund responsabilă de securitatea transatlantică, toate acestea nu schimbă deocamdată politica ferm pro-ucraineană a Berlinului, dar încep deja să influențeze comunicarea guvernului. Întâlnirea neașteptată dintre Wadephul și Lavrov a fost, în opinia sa, destinată în primul rând alegătorilor germani: mesajul transmis a fost că guvernul vrea pace, încearcă și pe calea diplomației, dar partea rusă nu manifestă interes.

Merz a integrat în discursul său și o luare de poziție împotriva AfD. A afirmat că Germania nu se va lăsa dezbinată nici prin atacuri hibride, nici prin instigarea pe rețelele sociale generată de boții de la Moscova, nici prin sloganurile răspândite de AfD și, potrivit formulării cancelarului, de cei care îi conduc de la Moscova. Sprijinul pentru Ucraina a fost explicat drept un interes propriu german: Germania își apără în primul rând propria populație, întrucât libertatea și securitatea sunt condiția fundamentală a bunăstării. Astfel încearcă guvernul să răspundă afirmației potrivit căreia ajutorul acordat ucrainenilor se face în detrimentul germanilor. Această comunicare este dublată de o prezentare mai fermă a pericolelor directe reprezentate de Rusia. Guvernul german a făcut public în septembrie faptul că o consideră pe Moscova responsabilă pentru trimiterea, în august, a unor drone încărcate cu explozibil în apropierea aeroportului Leipzig-Halle. Macron i-a convocat săptămâna trecută la Palatul Élysée pe liderii de partide, pentru a-i informa despre deteriorarea situației internaționale, inclusiv despre amenințarea rusă, iar Burnham a anunțat la New York înființarea unui nou centru destinat combaterii dezinformării rusești. Articolul prezintă aceste măsuri ca parte a eforturilor liderilor europeni de a transmite mesajul că efectele agresiunii ruse afectează în mod direct și propriile lor țări.

Dincolo de mesajele de politică internă, deschiderea diplomatică are însă și un scop strategic. În timp ce Washingtonul continuă să își caute propria înțelegere cu Moscova, europenii vor să se asigure că au și ei un loc la masa negocierilor. La Bruxelles a apărut astfel ideea numirii unui emisar special pentru discuțiile cu rușii. Wadephul a propus ca invitația adresată lui Putin la summitul G20 care va avea loc în noiembrie la Miami să fie folosită ca test pentru a vedea cât de serios ia în considerare președintele rus o soluționare negociată a războiului. În final, autorii ilustrează limitele acestei apropieri prin reacția rusă. După întâlnire, Lavrov a vorbit sarcastic despre omologul său german, afirmând că Wadephul nu a făcut decât să citească o declarație pe care ar fi putut-o la fel de bine să o transmită telefonic. A doua zi, Rusia a atacat cu o dronă clădirea de la Kiev a prestigioasei Academii Naționale de Științe a Ucrainei, situată în apropierea ambasadei germane. Avertismentul cu care se încheie articolul îi aparține lui Sławomir Dębski, fost consilier al guvernului polonez și profesor invitat la Colegiul Europei: dacă europenii se apropie de ruși fără nicio condiție prealabilă, fără să ceară măcar o oprire temporară a atacurilor asupra civililor, Moscova ar putea interpreta acest lucru drept un semn de slăbiciune.

Sursă: articolul WSJ semnat de Laurence Norman și Bertrand Benoit, publicat pe 1 octombrie, despre oboseala de război din Europa, ascensiunea partidelor care se opun sprijinirii Ucrainei și eforturile diplomatice ale liderilor europeni - articolul original poate fi consultat aici.