Trăim vremuri complicate, iar UDMR ne-a abandonat

Trăim o perioadă complicată și grea noi, partea maghiarimii pe care soarta și verdictul istoriei au înghesuit-o între frontierele României. Țara se schimbă, și tot mai puțin pare că singura noastră reprezentare este capabilă să țină pasul cu aceste schimbări – și nici nu am vorbit încă despre capacitatea de a răspunde. În ultimele câteva luni, UDMR a demonstrat totuși o cădere liberă pe care nu am crezut vreodată că o voi vedea, că o voi trăi vreodată.

Am fost ca majoritatea maghiarilor din Transilvania: chiar dacă partidul lalelelor este trădător, chiar dacă este o gloată murdară și corupută, cel puțin are minte, inteligență, înțelege ițele jocurilor de putere. Apoi s-a descoperit că nici asta nu e adevărat – practic pare că UDMR își trăiește ultimii ani și nu mai vrea nimic altceva decât să zboare liniștit la Mykonos, să mai pună deoparte câteva milioane (de euro), să păzească, să aibă grijă și să-și înmulțească prada.

Semnele erau însă aici cu noi de mai înainte: Hunor, în finalul formării guvernului din 2025, a pledat chiar pentru majorarea TVA, iar astăzi vrea să amăgească electoratul cu reducerea taxelor, menționează aproape zilnic indexarea pensiilor, pentru că electoratul maghiar din Transilvania este în vârstă – pe lângă faptul că nici lui Viktor Orbán nu i-a mers trucul cu pensia a 14-a, o forță responsabilă din România nu poate majora pensiile. Și nici salariul minim. Dar asta ar fi încă de ocolit, ceea ce a venit după aceea arată cu adevărat că UDMR a devenit un partid cu adevărat românesc, și încă din cel mai prost soi, și participă deschis la construirea autocrației iliberale românești. Ca și cum ceea ce Viktor Orbán nu a putut termina în Ungaria, acum UDMR ajută PSD și AUR să construiască în România. Iată câteva exemple:

În comisia de resort a parlamentului, UDMR a șantajat pur și simplu deputații celorlalte partide: dacă legea integrității ar include obligația de a face publice interesele financiare, UDMR nu va vota legea. Aceasta a fost legea integrității a cărei adoptare era un jalon PNRR, și pentru care erau în joc multe milioane de euro. În final am avut o lege a integrității așa cum a vrut-o UDMR – fără interesul financiar, așa că nu putem afla unde au cont bancar deputații noștri, în ce firme au interese și de unde primesc comisioane, dividende etc. Aceeași lege a integrității este cea care a conținut apoi o prevedere cu efect retroactiv, atunci când a ajuns în fața parlamentului – după o glumă comună PSD–AUR, cu râsete, Dominic Fritz a fost eliminat. Cazul a ajuns la Curtea Constituțională, unde votul delegatului UDMR, Csaba Asztalos, s-a dovedit decisiv, astfel legea a rămas definitivă, Fritz și-a pierdut mandatul de primar al Timișoarei, iar tăcerea deputaților în privința intereselor lor a devenit definitivă. Asztalos a explicat mai târziu că, dacă ar fi votat împotrivă, s-ar fi creat egalitate de voturi – da, un argument hazliu într-o dispută juridică pe care acum o examinează cu interes și Comisia Europeană, și Comisia de la Veneția.

În septembrie, în schimbul păstrării poziției de chestor, UDMR a votat pentru includerea unui reprezentant AUR și unul SOS în conducerea Camerei Deputaților. Asta a însemnat în același timp că deputați PNL și USR au fost eliminați de acolo.

Noua conducere a Camerei Deputaților a numit apoi fulgerător în fruntea media publice pe Sorina Matei, care a răspândit cu supușenie dezinformări pro-ruse, iar după perioada de tranziție, care s-a încheiat ieri, poziția ei de director a devenit definitivă. Toată situația nu s-ar fi putut produce dacă oamenii AUR și SOS nu ar fi ajuns în conducerea Camerei Deputaților, grație UDMR. (Astăzi a venit vestea că l-au votat și pe președintele Curții de Conturi, un om al PSD, lucru pe care l-am semnalat cu luni în urmă!)

Tot această conducere a Camerei Deputaților decide ordinea de zi, așa că au apărut pe rând în parlament chestiuni care nu sunt bune de nimic altceva decât să zgândăre nervii maghiarilor din Transilvania: a fost deja legea sărutării drapelului, ne amintim? Că trebuie arborat drapelul românesc în fiecare piață și pretutindeni – proiect de lege AUR, cu care se putea întărâta oamenii, maghiari și români deopotrivă, dar a putut ajunge în fața parlamentului doar pentru că UDMR a ajutat astfel de personaje să intre în conducerea acesteia. Pe acest model, ca o continuare, a venit Dan Tănasă, care a vrut să transforme numele localității Bálványos în Bălvăniș, oficial, administrativ, legal, susținut de opinia Academiei Române, de unde Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei care cândva raporta Securității despre emigrația românească din Occident, dă cu plăcere orice fel de atestat, dacă acesta corespunde opiniilor mare-românești și imperial-expansioniste rusești. Bălvăniș a putut ajunge în fața parlamentului pentru că UDMR a votat deputați AUR și SOS în schimbul funcției de chestor – a meritat?

Pentru ei, da, pentru că izbucnirile de furie antimaghiară ale AUR îi sunt necesare UDMR precum o bucată de pâine celui înfometat, precum apa deșertului, și așa mai departe. Fiindcă în afară de asta nu există alt răspuns, nu există viziune, nu există explicație – din strada Majális a devenit noiembrie cenușiu, ploios, mocirlos, înghețat, rece, sumbru, iar Hunor și ai lui nu găsesc răspunsul la ce s-a întâmplat la Budapesta pe 12 aprilie – e drept, loviturile acestui fapt nu ajung încă la UDMR, dar alegerile din Serbia le trimit deja un semnal de alarmă. Uniunea Maghiarilor din Voivodina a reușit să aducă doar doi deputați în legislativul sârb, față de cei șase anteriori, potrivit unor estimări de referință, maghiarii din Banatul de Sud al Serbiei (pentru că aceasta este denumirea corectă, nu „din Voivodina”, pentru că regiunea de astăzi și-a luat numele de la acea Voivodină Sârbă pe care sârbii au proclamat-o în 1848, după ce au înconjurat statuia Sfintei Treimi din Senta cu capete de maghiari tăiate, dar dacă peste treizeci și ceva de ani de democrație nu au adus revoluția semantică, nu voi fi eu cel care o va provoca acum) – în timp ce pe Lista Studenților au ajuns tot doi maghiari, iar din distribuția teritorială a voturilor se vede și faptul că și regiunile locuite de maghiari au votat în numere semnificative pentru schimbare în Serbia, desigur, Uniunea Maghiarilor din Voivodina și-a pus votul pe continuitatea cu Vučić, și desigur, a speriat lumea.

Ar crede cineva că Hunor și ai lui pot învăța din greșelile altora și recunosc faptul că România se schimbă, că nu se mai poate continua așa cum s-a făcut până acum – acest din urmă lucru l-au promis și ei după alegerile prezidențiale din 2024. Și aici merită să ne oprim – acest Georgescu, trimis de la Moscova, este popular în rândul unei părți considerabile a maghiarilor din Transilvania, iar UDMR nu poate da un răspuns la această simpatie pro-rusă, nu militează pentru a se face publice rapoartele pe baza cărora a fost anulat primul tur din 2024, dar asta ar fi interesant doar pentru cei avizați. Esențial, însă: după noiembrie 2024 s-au ținut lanț promisiunile din partea lui Hunor și a celorlalți, că au înțeles mesajul societății și că știu că trebuie să se schimbe – iar apoi au continuat exact de unde au rămas, așa că ni l-au îndesat pe gât ca candidat la președinție pe Crin Antonescu, care și-a câștigat o reputație dubioasă ca cel care a sabotat secția maghiară a facultății de medicină din Târgu Mureș, dar Hunor și ai lui nu s-au dat în lături nici să-l ducă pe acest tip ultra-șovin la Sfântu Gheorghe, ca să-și ceară pâine în română.

Și nici aici nu e sfârșitul: Ugar a scris în august despre faptul că, din cauza vaccinărilor neefectuate, rabia se răspândește printre animalele de fermă și animalele de companie, apoi am semnalat în septembrie că epidemia a ajuns și în județul Harghita – iar astăzi am adus vestea că în județul Harghita există deja aproape tot atâtea focare cât euro are Lóci Antal în buzunar, iar oficialii parașutați de UDMR în scaunele puterii locale pot oferi doar sfaturi, dar și la asta sunt mai slabi decât dacă fermierul din Gheorgheni ar întreba un AI. Nu au putut opri prăbușirea Praidului, din salină au fost concediați recent o parte dintre mineri, ceilalți se pregătesc, și ei vor fi pe rând.

Și peste toate acestea se adaugă, ca un șervet decorativ pe un tort de rahat, reforma administrativă. Hunor și ai lui au încheiat nu cu mult timp în urmă un contract de susținere cu Niculescu, susțin guvernul acestuia, se abțin de la moțiunile de cenzură, nu le votează, dar despre ce interes particular maghiar i-a condus la acest lucru nu se vorbește – nici după numeroase articole scrise pe diverse teme, UDMR nu a făcut public ce primește în schimbul susținerii guvernului.

Despre reforma administrativă am scris mult în ultimele zile, și vom mai scrie, pentru că, momentan, lucrurile se pot încă decide și într-o direcție bună, în sensul că, dacă am juca bine șah, ar putea rezulta chiar și autonomie – de facto, dacă nu de jure –, respectiv s-ar putea salva mai multe unități administrative maghiare autonome, dar să stabilim clar și faptul că cu acest UDMR nu se poate. Așa nu va reuși, pentru că nu poate reuși! Partidul nostru unic a putut doar să scoată din gură până acum Declarația de la Rimetea, în care au promis lucruri care se află deja în acel program de guvernare pentru susținerea căruia au încheiat contract cu Niculescu – doar că atunci nu se vorbea încă despre pragul de 3.000 de locuitori, poate nici despre fuzionarea județelor, iar din ultimul interviu al lui Benea știm că referendum nici pomeneală, nu va fi.

Istoria pedepsește de obicei deciziile greșite, dar din deciziile greșite se poate obține mai târziu și un rezultat bun – printr-o adaptare ulterioară. Istoria pedepsește însă mult mai crud nedecizia – tergiversarea, al cărei campion olimpic este doar Pató Pál, dar la maghiari aceasta este un sport național, lucru care, din perspectiva istoriei, se plătește – iar factura istorică este mereu crudă, niciodată dreaptă, în schimb ajunge mereu la timp.

Nu mai avem timp – ar trebui ca tot mai mulți dintre noi să înțelegem asta, pentru că UDMR nu o va mai face.

Anna Karczag